Exercitiile fizice in boala Lyme. My Way

O regula de la TV ne mentioneaza din ora in ora cum ca ar trebui sa facem „minim” 30 de minute de miscare zilnic pentru o viata sanatoasa. Una din putinele chestii bune la TV (exceptand aparitiile competente ale dl. dr. Ion 🙂 )

Un om bolnav sau in recuperare ar trebui sa faca chiar mai mult de atat.

Fara indoiala sportul e benefic. Aici nu e ca la mancare, totul sa fie discutabil. Aici lucrurile-s clare: faci sport, te simti (mai) bine.  Bine, in unele cazuri, miscarea poate agrava simptomele (inflamatii, luxatii, etc) . Nu vorbim de acestea.

In timpul sportului, miscarii fizice, o serie de procese chimice au loc in corp dincolo de stimularea metabolismului, hormonilor si in general, cresterea imunitatii.  De aceea, fiecare om ar trebui sa faca sport 30 de minute zilnic (cum zic la tv) mai ales daca are un serviciu care il obliga la sedentarism.

Din nefericire, eu lucrez la calculator de cand ma stiu si tot de cand ma stiu, am facut tot felul de sporturi. Pe la 14-15 ani am facut haltere vreo 6 luni, pe la 18-20, judo vreo 2 ani, apoi escalada si alergare (si aici ma stabilizasem). Nu mai contorizez miuta in spatele blocului, bicicleta si „trasul de fiare”.

In anul pre-muscatura(imbolnavire) faceam sport in fiecare zi a saptamanii. luni si miercuri escalada la panou, marti, joi si vineri alergare in parc, weekendul eram de obicei pe munte, la stanca sau cu bicla.

Asa ca mi-a fost destul de greu in primele luni de boala cand nu eram chiar in apele mele. e drept ca am continuat sa ies cu chiu cu vai insa atunci cand am iesit, m-am simtit mai bine. In schimb, n-am mai alergat. Pentru miscarea cardio abia de curand am inceput sa ma simt capabil desi inca nu alerg si nu ma agit prea tare (mai ales pe antibiotic).

Drept urmare, cum nu puteam sa abandonez sportul, de prin octombrie anul trecut am inceput un program pe care mi l-am „compus si adaptat in timp” singur bazat pe ce am citit nou si pe ce stiam din sporturile pe care le mai facusem. Un program usor (ca sa mearga cu antibioticele) si care sa nu solicite cardio foarte mult. Chiar citeam ca dr. Buhner si dr. Burrascano Jr. recomanda si ei exercitiile de forta, statice in defavoarea celor aerobe/cardio. Chipurile miscarea cardio ar trimite mai usor spirochetele prin bariera hematoencefalica direct in creier. Asa o fi desi…sangele se misca tot timpul, si la 70 bpm si la 120 bpm spirochetele se misca prin corp. Poate ca nu cunosc toate detaliile asa ca eu unul m-am rezumat la exercitii statice momentan.

Pas cu pas, programul la care am ajuns in clipa de fata dupa multe incercari dureaza cam 40-45 de minute dimineata si 15-20 minute seara si e cam asa:

1) Incalzirea (10 minute)

Orice scoatere a organismului din repaus presupune un efort pe care muschii, inima, snc-ul il fac. Este recomandat ca exercitiile fizice sa debuteze lent si sa creasca progresiv terminand cu exercitii rapide, energice.

Aceasta incalzire se aplica si respiratiei. A te oxigena nu inseamna sa respiri foarte repede (de obicei in cazul asta te ia ameteala pentru ca te hyperventilezi) ci foarte lent, profund si predominat toracic.

In Pilates (o sa vorbesc mai jos despre asta) exista un ‘exercitiu’ in care stai lungit pe spate, expiri tot aerul din plamani, pozitionezi ambele maini la 1-2 cm sub stern (capul pieptului) astfel incat buricele degetelor sa se lipeasca si apoi tragi aer in piept cat mai mult. Ai sa vezi cat de mult se desface cutia toracica. Daca-ti incordezi si partea abdominala pentru a limita respiratia „din burta” vei vedea ca toracele se deschide si mai mult. In pilates se lucreaza f. mult partea abdominala (asa-zisa centura de muschi – centrul) tocmai pentru a invata sa respiri toracic controlandu-ti respiratia „din burta”.

Revenind, ordinea mea e sus-jos. Astfel:

– rotiri ale capului, stanga dreapta si invers, fata spate, dreapta stanga.

– rotiri ale bratelor din cot si apoi din umeri

– ducerea bratului spre inapoi prin rotirea trunchiului

– rotirea bazinului CW si CCW

– rotirea genunchilor (atat impreuna cat si separat) cu ajutorul mainilor pozitionate pe ei.

– incalzirea articulatiilor de la laba piciorului si de la maini.

respiratie: pornind din pozitia cu mainile pe langa corp inspir in timp ce ridic mainile si privirea spre zenit, tin aerul in piept 1-2 s si expir lasand mainile sa cada usor pe langa corp cu barbia in piept privind spre nadir. e recomandat ca inspiratia-expiratia sa se faca lent, cam 7-10 secunde de umplere si 5-7 secunde de golire a plamanilor. 10-15 respiratii ample

2) Pilates (20 minute)

Evident ca atunci cand faceam escalada, pilates mi se parea prea „de femei” 🙂 insa cautand noi moduri usoare de a face exercitii care sa contina parti importante de respiratie am ajuns la pilates. am urmarit cateva clipuri pe youtube si mi-a placut atat de mult incat mi-am si cartea unui nene pe numele lui Matthew Aldrich aparuta la ed. Niculescu.

Apoi am dat peste o tipa supla de prin state, instructoare de pilates care are doua clipuri consistente (30 min) strict pentru incepatorii in pilates. Mai jos clipurile:

Eu cu primul clip am inceput. In prima saptamana am avut febra musculara la abdomen 🙂 in timp insa lucrurile au inceput sa mearga bine de tot. Inca mai am de lucrat la respiratie dar fac progrese si incep sa-mi amintesc din ce in ce mai des sa respir ca la pilates 🙂

Rotesc de la zi la zi tipurile de grupe solicitate in timpul pilates (oricum n-as avea timp sa fac tot ce arata tipa in 20 de minute).

3)  Exercitiile de forta (10 min)

Aici e simplu:

– genoflexiuni: 5 x 10 aplecari

– flotari: 2 x 10 repetari

4) Sarituri pe varfuri in ritm cu miscarea bratelor sus-jos (optional) – 5 min.

– sariturile pe varfuri sunt f. bune pentru circulatia limfei si pentru sistemul digestiv (probabil ca aseaza lucrurile mai bine prin intestine :p )

5) Descalzirea

In general, febra musculara era considerata ca efect al acidului lactic blocat in muschi prin terminarea brusca a efortului. de aceea s-a recomandat o etapa ultima in orice program sportiv de descalzire in care sa se faca exercitiile care s-au facut la rubrica „incalzire” si ceva streching. ulterior s-a revenit si s-a spus ca febra musculara e cauzata de rupturi microscopice in tesutul muscular si o eventuala actiune a fagocitelor in zona respectiva.

oricum am da-o, incercata, probata, descalzirea scade sansele de a face febra musculara.

tot programul de mai sus il fac dimineata intre drenajul biliar cu ulei si lamaie si micul dejun.

De curand, Adrian (caruia ii multumesc)  mi-a scris un mail si mi-a spus de Qi Gong, o serie de miscari usoare, ritmice…asemanatoare naturii (yoga like) cu aplicatii si rezultate f. bune in durerile de spate, gat, stres, probleme digestive.

Seara, inainte de somn, cu ochii inchisi, incerc sa reproduc aceste miscari in timp ce ascult clipul. Sunt f. relaxante si naturale, numai bune inainte de somn caci nu-ti cresc ritmul cardiac ci din contra, te linistesc. Deocamdata am parcurs primele doua clipuri, inca experimentez 🙂

Am credinta ca fiecare exercitiu fizic, procedeu, stil si metoda terapeutica trebuie sa se muleze pe om. daca nu se muleaza, se incearca altceva.

eu cam la astea am ajuns dupa mai mult de 6 luni de practica.