In general, cand te confrunti cu o boala fie ca este o banala gripa sau de cancer, gandurile pot sa parcurga anevoiosul drum de la extazul certitudinii vindecarii la agonia, depresia si resemnarea in fata unei boli mai grave, declarat ‘incurabile’.
Evident, toti spun sa-ti pastrezi atitudinea pozitiva, sa eviti gandurile negative si sa fii intr-o continua lupta psihica cu boala. Un adevar de necontestat e ca nicio boala nu se castiga doar cu gandul insa nicio vindecare nu se intampla fara “gand”.
Si normal ca te enervezi cand auzi sau citesti cuvinte cum ca trebuie sa lupti, sa fii pozitiv, sa speri in mai bine cand tu te simti daramat. Ce stiu aceia care iti spun tie asta? ei sunt sanatosi si/sau se simt bine! Poate ca starea fizica nu ar fi fost nimic daca ai fi stiut ca la capatul suferintei te-ar astepta vremurile bune ale vindecarii. Dar nu stii nimic sigur si asta te omoara cel mai mult.
Nu-i durere fizica si psihica pe lume peste care omul sa nu poata trece daca ar sti cu certitudine in acele momente ca suferinta va trece. Hehe, hehe! ma nenoroceste de durere stomacul dar de maine nu voi mai avea nimic, hehe hehe!
In borrelioza totul e incert. Am auzit de cativa care s-au “vindecat” dar toate argumentele stiintifice tin sa ne contrazica. borrelia e o nuca greu de spart! borrelia e dracu’! Auzim ca pana la starea de bine e nevoie de luni si ani intregi de stari de rau si tratamente la capatul carora nici macar nu intuim ce se afla.
Alternanta asta a zilelor bune cu zilele rele determina o atitudine psihica bipolara. Uneori crezi ca poti muta muntii si ca sigur te vei vindeca pentru ca vei lupta cu toata fiinta ta pentru asta iar alteori, la nici cateva zile de la extaz-ul sperantei, simti ca nu vei razbate, ca vei ramane impotmolit in mizeria bolii pentru tot restul vietii care va fi pentru tine un calvar.
Sunt ganduri absolut normale pe care nu doar eu le am ci cu totii le avem. Nu doar noi, cei cu borrelioza ci atatia si atatia care sunt diagnosticati in clipa in care eu scriu randurile astea cu boli la fel de urate.
Si-atunci evident ca orice lucru, oricat de mic, orice cuvant, oricat de inocent, te va face poate sa te deprimi sau sa exalti. Orice veste buna te ridica si orice stire proasta te deprima. E un joc trist cu “du-te – vino” pe care, in totalitate, nu-l poti opri. Poti insa sa-l minimizezi pana la estompare.
Cum fac eu:
- opreste redundanta in informare: ai citit, te-ai documentat despre Lyme, esti ‘toba’ de Lyme, ai in cap cel putin 5 scheme de tratamente alternative, 10 de tratamente alopate si de doua ori pe atat tratamente naturiste. gata! opreste-te din citit! lasa totul sa se sedimenteze si evita suprainformarea care mai rau te poate confuza. e de preferat sa citesti 3 lucruri dar sa le intelegi pe deplin decat 10 din care 5 ti se par ca se bat cap in cap. cu cat citesti mai mult, cu atat nu mai intelegi nimic.
- evita sa te compari cu altii: evident, cand auzim/citim cate o poveste de succes ne gandim ca o sa ne vindecam si noi, cand auzim un caz tragic ne gandim ca suntem sortiti pieirii si noi. Adevarul e ca nici una din variante nu e cea corecta. Nu suntem nici asa, nici asa cat timp suntem individualitati. ‘Amprenta’ sistemului imunitar e cel putin la fel de diferita precum e si amprenta digitala de la om la om. Ce i s-a intamplat altuia nu ti se va intampla si tie! cel putin nu in totalitate. Faptul ca boala Lyme dar si cancerul NU au un protocol de tratament dar AU cazuri vindecate pe deplin vine sa demonstreze tocmai individualismul “genetic” al fiecaruia.
- evita sa iei parerile ca sentinte: niciun om din lumea asta, pacient, om sanatos, doctor nu are dreptul sa-ti spuna ca SIGUR te vei vindeca sau ca SIGUR nu te vei vindeca. Tu sigur iti formulezi sentinta!
- evita sa te incarci cu suferinta celorlalti: suna egoist dar nu ti-e suficienta a ta? sigur, nu zice nimeni sa nu asculti si sa ajuti cu un sfat, o parere, o experienta dar incearca sa nu suferi si tu mai rau pentru cazul pe care l-ai cunoscut. Ca om sanatos poate nu-i o problema sa te incarci cu suferinta “pacientilor” (si psihologii o mai fac) dar nu ca si bolnav sau persoana “in recuperare”.
- in perioada tratamentului cu antibiotic singurul contact cu internetul ar trebui sa fie doar prin textele de sustinere naturista a corpului. nimic mai mult! o veste proasta, un caz disperat, o informatie eronata iti poate provoca un adevarat atac de panica, mai ales ca esti sub chimia neurotoxinelor.
- nu toate informatiile sunt corecte: nu uita asta! oamenii povestesc multe insa o gramada de chestii sunt fie prost interpretate (intelese) fie spuse din rea vointa. se poate intampla ca un pacient aflat intr-o stare negativa, deprimata sa vrea sa traga cu el oamenii care se simt mai bine si atunci ii bombardeaza cu sentinte care mai de care mai negative. (imi amintesc de o ‘scena’ “din spital” cand un veteran in Lyme impartasea cateva lucruri apocaliptice cu un proaspat diagnosticat cu Lyme. saracului om i s-a facut rau gandindu-se la ce-l asteapta).
- pe internet raman activi cei care inca sufera, cei care s-au vindecat sunt ocupati cu traitul vietii. IMAGINEA de pe internet NU e imaginea reala!
- poate cel mai important lucru, renunta sa mai vorbesti despre boala ta mai mult 10 minute pe zi. acelasi lucru e valabil si in cadrul gandurilor. pentru mine e mai ok sa ma gandesc ca ma doare genunchiul decat sa ma gandesc ca nenorocitele alea de spirochete se insurubeaza in articulatiile mele si-mi mananca chestii pe acolo.
Cam atat pe moment. Sunt binevenite orice alte sfaturi in sensul asta.
Tineti spiritul viu!:)
Comentarii recente