Dupa cum scriam in comentarii, din motive de programare medicala “in extremis”, eu nu pot ajunge vineri decat dupa ora 21 la intalnire cand e cam tarziu zic eu. Acum stiu ca sunt cativa dintre voi care ati spus ca nu puteti in weekend (poate ca lucrurile s-au schimbat si va e ok intre timp). E greu sa gasim un numitor comun al disponibilitatii asa cum il gasim pe cel al dorintei de a face ceva asa ca propun intr-un final sa votam democratic pana maine la pranz (sa am timp sa reprogramez/anulez rezervarea) in cazul in care preferati sambata sau in saptamana viitoare (cel mai probabil tot in weekend). Acelasi loc, a doua zi. Sa votam democratic iar majoritatea castiga
Diseara fac un grup pe facebook si un cont de twitter ca sa “zboare” mai repede informatia in astfel de situatii.
LATER UPDATED:
Intalnirea ramane pentru sambata, ora 16:00, mandalaclub.ro
Folclorul romanesc e plin de haz de necaz. Mai jos cateva bancuri primite pe mail ca tot e la moda:
Irinel Columbeanu: “Mie nu mi-e teama ca ma musca
capusele. Mi-e frica sa nu ma înghita”
Corneliu Vadim Tudor a fost muscat de o capusa. Momentan, capusa se afla
la terapie intensiva.
Cetatenii din sectorul 5 se tem ca invazia capuselor va duce la
disparitia puricilor si paduchilor.
Cetatenii care au pe corp mai mult de cinci capuse sunt obligati sa le
puna botnite.
Profitînd de aceasta invazie, un producator israelian de jucarii va
lansa în Bucuresti Capusa Barbie.
Prima victima din rândul capuselor a fost facuta de Oana Roman.
Parazitul a plesnit dupa ce a supt din gusa Oanei trei miei si un iaurt
dietetic.
Pe de alta parte Petre Roman a scapat mai ieftin. Capusa care i-a sarit
la gât a murit rapid de inanitie.
Basescu ne-a recomandat sa evitam pe cât se poate capusele olandeze.
Invazia de acum ne va oferi prilejul peste cîteva sute de ani sa ne
lamentam ca, în timp ce noi luptam împotriva capuselor, vesticii îsi
construiau autostrazi.
Primarul Piedone a declarat ca lui nu-i e frica de capuse. Singurele
care s-au încumetat vreodata sa-l muste au murit din cauza
colesterolului.
Capitalismul ne-a invatat ca traim intr-o lume nesigura. Cel putin in aparenta, cam asa e. Impotriva fenomenelor naturii sau a accidentelor de tot soiul s-au inventat asigurarile de locuinta, pentru recuperarea banilor platiti pe automobilul distrus sau avariat s-a inventat casco sau rca. Asigurarea la casa e obligatorie, rca-ul e si el obligatoriu, casco ni-l facem daca avem o masina proaspat cumparata, nou nouta pe care vrem s-o avem asa si dupa un accident din orice motiv. Prea putini insa ne asiguram sanatatea. Pe mine unul ma ingrozesc acele apeluri disperate pentru strangerea de fonduri necesare unor interventii in occident (akh in sus, akh in jos). De cele mai multe ori e vorba de sume colosale pe care uneori nici ghicirea celor 6 norocoase la loto nu le-ar acoperi pe de-a intregul. Mi-e foarte frica de a nu ajunge ca viata mea sa depinda de…bani. Sa am sansa de a trai la 100.000 de euro distanta si totusi sa n-o pot atinge.
Pentru asta cred ca fiecare ar trebui sa-si asigure in primul rand viata si sanatatea si apoi celelalte. Sigur, sunt unii asigurati de Iisus cum mai scrie pe unele masini insa eu unul nu m-as baza pe miracole divine care se pare ca nu vin in cazul atator oameni care sunt loviti de diverse boli sau poate nu inteleg eu cum functioneaza universul.
Nu scriu asta ca sa fac reclama platita pentru vreo institutie de asigurari, de altfel nu voi mentiona vreuna.
Pot spune in schimb ca am o astfel de asigurare (facuta cu ceva mai multa vreme inainte sa ma imbolnavesc). Pe langa suma de bani pe care o primesc cei dragi in cazul in care crapi (si sa mori e scump in ziua de azi), poti sa prevezi in contractul tau si diverse polite de asigurari pentru boli grave (cancer, parkinson, scleroza multipla, … ) dar si pentru diferite interventii chirurgicale, internari sau despagubiri in caz de accident care duce la un handicap de orice natura.
In functie de posibilitati si nevoi, poti alege valoarea politelor. De exemplu o polita de 10.000 de ron e cam derizorie in cazul unei boli grave. Astfel, ca sa ai “spatele acoperit”, 120.000 ron ar fi suma minima (desi 40.000 de euro sunt f. departe de ce sume aud ca trebuiesc stranse). La aceasta polita daca adaugam inca una de 1000 ron in caz de operatie (fiecare tip de operatie are un indice de gravitate, de exemplu la operatia pe cord se aplica un indice de marire de 6x, la o extragere a apendicelui factorul este de 1x) si inca una in caz de boala (recunoscuta), ajungem pe la o suma anuala de plata a politei de 1000 ron (adica in jur de 80-90 ron pe luna. ceva mai mult decat o factura medie la abonamentul de telefonie mobila).
Sigur, bolnav fiind e greu sa-ti faci o asigurare medicala insa e o idee pentru cand veti fi vindecati….sau….oricum sansele ca medicul asiguratorului sa caute borrelii pentru a va testa sanatatea sunt minime….
Iar daca ar include DFM-ul si WB pentru testarea celor care vor sa incheie polite de genul acesta, probabil si-ar pierde o buna parte din potentialii clienti
O regula de la TV ne mentioneaza din ora in ora cum ca ar trebui sa facem “minim” 30 de minute de miscare zilnic pentru o viata sanatoasa. Una din putinele chestii bune la TV (exceptand aparitiile competente ale dl. dr. Ion )
Un om bolnav sau in recuperare ar trebui sa faca chiar mai mult de atat.
Fara indoiala sportul e benefic. Aici nu e ca la mancare, totul sa fie discutabil. Aici lucrurile-s clare: faci sport, te simti (mai) bine. Bine, in unele cazuri, miscarea poate agrava simptomele (inflamatii, luxatii, etc) . Nu vorbim de acestea.
In timpul sportului, miscarii fizice, o serie de procese chimice au loc in corp dincolo de stimularea metabolismului, hormonilor si in general, cresterea imunitatii. De aceea, fiecare om ar trebui sa faca sport 30 de minute zilnic (cum zic la tv) mai ales daca are un serviciu care il obliga la sedentarism.
Din nefericire, eu lucrez la calculator de cand ma stiu si tot de cand ma stiu, am facut tot felul de sporturi. Pe la 14-15 ani am facut haltere vreo 6 luni, pe la 18-20, judo vreo 2 ani, apoi escalada si alergare (si aici ma stabilizasem). Nu mai contorizez miuta in spatele blocului, bicicleta si “trasul de fiare”.
In anul pre-muscatura(imbolnavire) faceam sport in fiecare zi a saptamanii. luni si miercuri escalada la panou, marti, joi si vineri alergare in parc, weekendul eram de obicei pe munte, la stanca sau cu bicla.
Asa ca mi-a fost destul de greu in primele luni de boala cand nu eram chiar in apele mele. e drept ca am continuat sa ies cu chiu cu vai insa atunci cand am iesit, m-am simtit mai bine. In schimb, n-am mai alergat. Pentru miscarea cardio abia de curand am inceput sa ma simt capabil desi inca nu alerg si nu ma agit prea tare (mai ales pe antibiotic).
Drept urmare, cum nu puteam sa abandonez sportul, de prin octombrie anul trecut am inceput un program pe care mi l-am “compus si adaptat in timp” singur bazat pe ce am citit nou si pe ce stiam din sporturile pe care le mai facusem. Un program usor (ca sa mearga cu antibioticele) si care sa nu solicite cardio foarte mult. Chiar citeam ca dr. Buhner si dr. Burrascano Jr. recomanda si ei exercitiile de forta, statice in defavoarea celor aerobe/cardio. Chipurile miscarea cardio ar trimite mai usor spirochetele prin bariera hematoencefalica direct in creier. Asa o fi desi…sangele se misca tot timpul, si la 70 bpm si la 120 bpm spirochetele se misca prin corp. Poate ca nu cunosc toate detaliile asa ca eu unul m-am rezumat la exercitii statice momentan.
Pas cu pas, programul la care am ajuns in clipa de fata dupa multe incercari dureaza cam 40-45 de minute dimineata si 15-20 minute seara si e cam asa:
1) Incalzirea (10 minute)
Orice scoatere a organismului din repaus presupune un efort pe care muschii, inima, snc-ul il fac. Este recomandat ca exercitiile fizice sa debuteze lent si sa creasca progresiv terminand cu exercitii rapide, energice.
Aceasta incalzire se aplica si respiratiei. A te oxigena nu inseamna sa respiri foarte repede (de obicei in cazul asta te ia ameteala pentru ca te hyperventilezi) ci foarte lent, profund si predominat toracic.
In Pilates (o sa vorbesc mai jos despre asta) exista un ‘exercitiu’ in care stai lungit pe spate, expiri tot aerul din plamani, pozitionezi ambele maini la 1-2 cm sub stern (capul pieptului) astfel incat buricele degetelor sa se lipeasca si apoi tragi aer in piept cat mai mult. Ai sa vezi cat de mult se desface cutia toracica. Daca-ti incordezi si partea abdominala pentru a limita respiratia “din burta” vei vedea ca toracele se deschide si mai mult. In pilates se lucreaza f. mult partea abdominala (asa-zisa centura de muschi – centrul) tocmai pentru a invata sa respiri toracic controlandu-ti respiratia “din burta”.
Revenind, ordinea mea e sus-jos. Astfel:
- rotiri ale capului, stanga dreapta si invers, fata spate, dreapta stanga.
- rotiri ale bratelor din cot si apoi din umeri
- ducerea bratului spre inapoi prin rotirea trunchiului
- rotirea bazinului CW si CCW
- rotirea genunchilor (atat impreuna cat si separat) cu ajutorul mainilor pozitionate pe ei.
- incalzirea articulatiilor de la laba piciorului si de la maini.
respiratie: pornind din pozitia cu mainile pe langa corp inspir in timp ce ridic mainile si privirea spre zenit, tin aerul in piept 1-2 s si expir lasand mainile sa cada usor pe langa corp cu barbia in piept privind spre nadir. e recomandat ca inspiratia-expiratia sa se faca lent, cam 7-10 secunde de umplere si 5-7 secunde de golire a plamanilor. 10-15 respiratii ample
2) Pilates (20 minute)
Evident ca atunci cand faceam escalada, pilates mi se parea prea “de femei” insa cautand noi moduri usoare de a face exercitii care sa contina parti importante de respiratie am ajuns la pilates. am urmarit cateva clipuri pe youtube si mi-a placut atat de mult incat mi-am si cartea unui nene pe numele lui Matthew Aldrich aparuta la ed. Niculescu.
Apoi am dat peste o tipa supla de prin state, instructoare de pilates care are doua clipuri consistente (30 min) strict pentru incepatorii in pilates. Mai jos clipurile:
Eu cu primul clip am inceput. In prima saptamana am avut febra musculara la abdomen in timp insa lucrurile au inceput sa mearga bine de tot. Inca mai am de lucrat la respiratie dar fac progrese si incep sa-mi amintesc din ce in ce mai des sa respir ca la pilates
Rotesc de la zi la zi tipurile de grupe solicitate in timpul pilates (oricum n-as avea timp sa fac tot ce arata tipa in 20 de minute).
3) Exercitiile de forta (10 min)
Aici e simplu:
- genoflexiuni: 5 x 10 aplecari
- flotari: 2 x 10 repetari
4) Sarituri pe varfuri in ritm cu miscarea bratelor sus-jos (optional) – 5 min.
- sariturile pe varfuri sunt f. bune pentru circulatia limfei si pentru sistemul digestiv (probabil ca aseaza lucrurile mai bine prin intestine :p )
5) Descalzirea
In general, febra musculara era considerata ca efect al acidului lactic blocat in muschi prin terminarea brusca a efortului. de aceea s-a recomandat o etapa ultima in orice program sportiv de descalzire in care sa se faca exercitiile care s-au facut la rubrica “incalzire” si ceva streching. ulterior s-a revenit si s-a spus ca febra musculara e cauzata de rupturi microscopice in tesutul muscular si o eventuala actiune a fagocitelor in zona respectiva.
oricum am da-o, incercata, probata, descalzirea scade sansele de a face febra musculara.
tot programul de mai sus il fac dimineata intre drenajul biliar cu ulei si lamaie si micul dejun.
De curand, Adrian (caruia ii multumesc) mi-a scris un mail si mi-a spus de Qi Gong, o serie de miscari usoare, ritmice…asemanatoare naturii (yoga like) cu aplicatii si rezultate f. bune in durerile de spate, gat, stres, probleme digestive.
Seara, inainte de somn, cu ochii inchisi, incerc sa reproduc aceste miscari in timp ce ascult clipul. Sunt f. relaxante si naturale, numai bune inainte de somn caci nu-ti cresc ritmul cardiac ci din contra, te linistesc. Deocamdata am parcurs primele doua clipuri, inca experimentez
Am credinta ca fiecare exercitiu fizic, procedeu, stil si metoda terapeutica trebuie sa se muleze pe om. daca nu se muleaza, se incearca altceva.
eu cam la astea am ajuns dupa mai mult de 6 luni de practica.
Weekendul trecut a fost frumos in Bucuresti (cu toate ca a batut vantul) ocazie cu care am hotarat sa ies cu bicicleta in soarele cald al diminetii dupa ce m-am acoperit pe picioare, maini, gat cu un strat consistent de spray-anti-capuse. Din punct de vedere al miscarii “de revenire si intretinere” bicicleta mi se pare optima. Nici nu te provoaca la exercitii cardio solicitante dar nici usor nu e. Pulsul pe bicla in cazul unei pedalari moderate, in linie dreapta, n-ar trebui sa depaseasca 100 bpm. Pe langa exercitiile de streching, fitness sau de respiratie gen pilates facute in casa, as vedea bicicleta ca un lucru necesar pentru revenirea la viata activa de om sanatos.
Cateva poze din parcul Herastrau.
Gradina. Cum spuneam, schimbarea ar trebui sa vina si in ceea ce priveste metabolismul exterior: mancarea, solul.
Mai jos cateva poze “din gradina” asa cum se prezinta in aprilie. Ceapa, patrunjel, ridichi, morcovi, usuturoi, stevie, lalele, zambile si albastrele
Urmeaza sa pun rasadurile de rosii, castraveti si mazare care inca nu au crecut la dimensiunea necesara pentru a supravietui in conditii “necontrolate”.
Cum blogul asta contine cea mai multa valoare prin discutiile din comentarii (care de multe ori se pierd daca nu-s legate de scrierea curenta) m-am gandit sa-i invit pe aceia care vor sa imparta cu ceilalti povestea lor si/sau experienta si informatiile lor sa scrie pe blog articole (aici, in prima pagina).
Am testat un pic cum functioneaza serviciul asta pus la dispozitie de wordpress si se pare ca exista optiunea “autor” care poate fi 1,2,10….
Autorul poate sa vada interfata din spatele blogului (statistici, comentarii) insa are drepturi doar pe scrierile lor. In interfata vizibila scrierile vor alterna in functie de autor. Inca nu am reusit sa-mi dau seama cum sa separ cu totul scrierile unuia de celalalt insa pana demaram procesul ma prind (in sensul ca daca vreau sa vad ce scrie doar X sa apas butonul X si sa-mi selecteze doar scrierile lui X). Oricum, chiar si daca nu merge chestia asta, tot putem alterna scrierile asa ca v-astept intentiile.
Ori pe adresa de mail (vezi dreapta) ori aici in comentarii.
Cand eram mic, obisnuiam sa fac felicitari manuale pentru acesta zi. Cu o saptamana inainte spargeam globurile crapate din bradul facut in iarna trecuta, ascuteam colectia de creioane colorate si puneam pe masa colectia de ghiocel uscati intre filele DEX-ului.
Textul interior nu-l scriam pana nu trageam cu linia si creionul linii fine “de orientare” iar textul il scriam in prima faza cu un creion pentru evitarea greselilor inexorabile “de stilou”.
Dupa ce terminai o astfel de felicitare, lasai practic o particica din suflet in ea.
La 22 de ani de la acele momente am posibilitatea mai usoara, e drept, de a ura cam aceleasi lucruri ca atunci dar am nostalgia ca a cam disparut acel obicei ce ne facea un pic mai umani.
asadar, la multi ani jumatatii noastre mai bune fara de care specia barbatilor ar fi fost extincta cu siguranta
Avand in vedere succesul inregistrat in cautarile google cu fila anterioara despre timpul necesar cresterii unei noi unghii, am decis sa scriu despre un nou episod la fel de interesant ca si cel cu unghia
Anume: in cat timp trece o julitura nasoala cauzata de o cazatura spectaculoasa de pe bicicleta? (vezi poza de mai jos)
Dar mai intai un scurt moment publicitat!
Te-ai decis sa cobori pante asfaltate de munte unde vitezele pot trece de 50 kmph? presupun ca ai o casca, nu? foarte bine! cumpara si niste cotiere + genunchiere altfel ajungi ca in poza!
Raspunsul la intrebare este: 2 saptamani
Pentru un termen mai scurt, sa zicem ca ai intalnire cu o gagica/gagiu pe care o/il doresti de 150 de ani, poti incerca cu succes Cicaplastul care la numai 35 de lei grabeste regenerarea tesuturilor, calmeaza durerea/usturimea si cicatrizeaza extrem de repede. Varianta “on go” a Cicaplastului este PlastoSpray-ul cu care te dai imediat dupa ce te-ai julit ca sa-ti continui fericit iesirea (ca in reclama la Nurofen).
Mult succes si nu uitati: cea mai buna metoda de preventie este statul in casa dar asta te juleste sufleteste si pentru asta nu mai exista unguent…
Nu sunt medic, nici ghid montan, nu am vreo specializare in domeniu si n-am vindecat niciodata pe nimeni in afara propriei mele persoane. Informatiile pe care le gasiti pe acest blog sunt documentari, ganduri si pareri proprii. Pentru diagnostic, tratament sau orice alta investigatie sau problema medicala adresati-va medicului sau specialistului, de asemenea aveti in minte ca unele trasee montane sau de bicicleta va pot periclita viata daca nu le tratati cu cea mai mare seriozitate si atentie!
Enjoy!
AUTORUL BLOGULUI ISI REZERVA DREPTUL DE A STERGE COMENTARIILE NEADECVATE SUBIECTULUI BLOGULUI SI CARE ADUC JIGNIRI CELORLALTI PARTICIPATI LA DISCUTII.
Comentarii recente