Scleroza multipla este boala Lyme. Anatomia unei musamalizari (articol tradus)

Este posibil ca cel mai mare scandal medical al ultimilor 100 de ani să fie constituit de faptul că, deşi se ştie încă din 1911 că scleroza multiplă este cauzată de o bacterie, sistemul medical a ascuns acest fapt pentru a putea câştiga bani din vânzarea către bolnavii de scleroză multiplă a unor medicamente care doar uşurează simptomele. Din 1911 s-au efectuat copleşitor de multe studii care atestă prezenţa bacteriei Borrelia în creierul persoanelor diagnosticate cu scleroză multiplă.

Din 1911, deci în ultima sută de ani, în repetate rânduri, de către cel puţin o duzină de cercetători din cel puţin zece ţări. Câteva descoperiri mai vechi, dar şi mai noi, la care se fac trimiteri în prezentul articol, atestă faptul că la autopsierea bolnavilor de scleroză multiplă decedaţi, au fost găsite în toate creierele spirochete de Borrelia vii. În ceea ce priveşte pacienţii în viaţă, chiar şi atunci când pentru testarea lor au fost folosite teste renumite pentru procentajul mare al rezultatelor fals negative, s-au înregistrat uluitor de multe rezultate pozitive pentru borelioza Lyme.

Şi atunci, de ce nu ştie toată lumea aceste lucruri? Cu siguranţă aceste zeci de cercetători nu se puteau înşela cu toţii?

Să examinăm realitatea pe loc.

1. Societăţile de scleroză multiplă

Fiecare ţară din vest are cel puţin o societate de scleroză multiplă. Fiecare dintre aceste societăţi este scutită de taxe şi primeşte, în fiecare an, fonduri de zeci de milioane de dolari din diferite surse. Persoanele care conduc aceste societăţi îşi alocă salarii directoriale şi le conduc aşa cum ar conduce o mare corporaţie comercială. Pentru a aduna fonduri aceste societăţi folosesc publicitatea, dar, chiar dacă nu obişnuiţi să urmăriţi reclamele, tot vă veţi lovi de ei pe stradă, unde vă vor cerşi ceva bani. Cu toate miliardele care s-au pompat în aceste societăţi de-a lungul anilor, nici măcar una dintre ele nu a făcut absolut nimic, cu adevărat util pentru bolnavii de scleroză multiplă. Cel mai rău lucru care s-ar putea întâmpla şefilor acestor societăţi ar fi să se afle care este adevărata cauză a sclerozei multiple. O cauză cunoscută a acestei boli ar determina descoperirea unui tratament sau, cel puţin, găsirea unor modalităţi superioare de ameliorare a simptomelor şi deci, ar însemna inutilitatea maşinii de făcut bani, a găinii cu ouă de aur, dacă vreţi. Aceste societăţi lucrează în cooperare cu „cercetătorii” în scleroză multiplă, angajaţi de marile companii farmaceutice – Big Pharma.

2. Big Pharma

Astăzi, singurele entităţi care desfăşoară cercetări în scleroza multiplă sunt companiile farmaceutice multinaţionale şi folosesc pentru acestea, în principal, donaţiile făcute societăţilor de scleroză multiplă. Aceste multinaţionale decid căror cercetători li se alocă fondurile. Cercetătorii care doresc să testeze postulatul cauzei bacteriene a sclerozei multiple sunt evitaţi pentru că sunt consideraţi „excentrici”. Big Pharma câştigă anual miliarde de dolari din vânzarea de medicamente care uşurează simptomele bolii şi din acestea lasă să se scurgă milioane către „infanteriştii” lor – „experţii” în scleroză multiplă. Un leac ar reprezenta o puternică lovitură financiară. Lovitura ar fi cu atât mai mare cu cât există dovezi însemnate că şi multe alte boli neurologice au cauze bacteriene. Datorită fenomenului de privilegiu imun, în creier şi în măduva spinării răspunsul imun este insuficient, fapt care transformă aceste organe într-un mediu ideal pentru anumite spirochete care se ascund în ele, se înmulţesc şi cauzează leziuni. Întregul concept de infecţii cronice ale sistemului nervos central greu de testat şi rezistente la antibiotice, care ar duce la infirmarea existenţei sindroamelor neurologice, trebuie suprimat, iar ce nu poate fi suprimat trebuie discreditat cu viclenie. E mult mai bine să dai fiecărei expresii a unei infecţii neurologice propriul ei nume: „scleroză multiplă”, „Alzheimer”, „Parkinson”, „scleroză laterală amiotrofică” sau „fibromialgie” şi să finanţezi armate de „experţi” care să eclipseze adevărata problemă, în timp ce cleveteşti, boicotezi, cenzurezi, concediezi şi dai în judecată puţinii experţi reali care refuză să se alinieze curentului. Big Pharma face afaceri ca să câştige bani, iar banii se câştigă atunci când oamenii sunt bolnavi, nu când sunt sănătoşi. Oricine stă în drumul lor este marginalizat. Brevetele sunt cumpărate şi arhivate astfel încât să fie sigur că niciun leac nu va vedea lumina zilei.

3. Asociaţiile bolnavilor de scleroză multiplă

Asociaţiile bolnavilor de scleroză multiplă sunt, fără excepţie, populate de necunoscători pentru simplul fapt că aceia care şi-au făcut temele şi au citit cercetările cu adevărat relevante au fost proscrişi de către grup. Întotdeauna au fost şi întotdeauna vor fi proscrişi pentru ca aşa funcţionează dinamica de grup. De îndată ce încerci să-ţi exprimi o opinie care este în afara curentului general, nu contează cât de bine argumentată, vei fi un proscris, un paria. Ei nu vor activişti solitari, derbedei şi năzdrăvani care să le facă probleme. De asemenea, asociaţiile de bolnavi sunt conduse de persoane a căror principală preocupare este să se asigure că se plăteşte cotizaţia la timp. Dacă nu există scleroză multiplă, atunci nu există asociaţia bolnavilor. Bineînţeles că, dacă va apărea un grup care să insiste asupra unor cercetări microbiologice extinse în scleroza multiplă, acesta va fi etichetat ca radical şi iresponsabil şi toate eforturile lui vor fi în van.

4. „Experţii” în scleroză multiplă

„Experţii” în scleroză multiplă se numesc aşa pentru că Big Pharma le acordă girul sub forma fondurilor pentru cercetare şi a accesului la media medicală. Cu toate acestea, ei sunt experţi exact în ceea ce Big Pharma îşi doreşte ca ei să facă: să ascundă adevărata cauză a sclerozei multiple. În schimb, aceşti „experţi” primesc regulat injecţii de capital pentru „cercetările promiţătoare” pe care le fac, dar şi alte „bunătăţi”, cum ar fi vacanţe în destinaţii exotice. Nu va apărea niciun leac pentru scleroza multiplă până când scandalul nu va exploda şi noi antibiotice vor fi descoperite, antibiotice care să treacă bariera hematoencefalică mai bine decât o fac cele câteva antibiotice disponibile astăzi. Aşa cum stau lucrurile, au trecut mai bine de douăzeci de ani de când a fost descoperit ultimul antibiotic. Din momentul în care s-a aflat că minociclina ajută în scleroza multiplă, producătorul medicamentului – Lederle, i-a triplat preţul.

După o analiză îndelungată am ajuns la concluzia că, cel puţin o parte crucială a acestui dezastru se datorează unei conspiraţii reale – in principal o conspiraţie a tăcerii acelor puţini cercetători în scleroză multiplă care sunt suficient de luminaţi încât să-şi dea seama că se cunoaşte de cel puţin o sută de ani adevărata cauză a acestei boli. Aşa cum se întâmplă în toate cazurile de muşamalizări medicale, situaţia continuă să existe datorită unui amestec de ignoranţă, indiferenţă, laşitate şi corupţie. Zicala spune: „nu atribui răutăţii ceea ce poate fi pus pe seama ignoranţei”. Toţi „experţii” sunt doar interesaţi să fie „experţi”, nu să vindece scleroza multiplă. Totuşi, este vorba despre o conspiraţie. Este normal să existe conspiraţii pentru că marea majoritate a oamenilor care ar putea să le releve sunt fie nepăsători, fie prea leneşi pentru a se informa, fie se simt prea intimidaţi pentru a scoate capul deasupra. Microbiologul Tom Grier îi numeşte laşi. Faptul că fiecare conspiraţie este facilitată în tăcere de către o armată de „idioţi utili” care au un interes să o  ţină sub covor, nu o face să fie mai puţin o conspiraţie.

Dovezile conspiraţiei tăcerii

Acum mi-am expus opinia. Poate vi se va părea dură. Mie mi se pare blândă.

Nu trebuie să mă credeţi pe mine când spun că este vorba despre o conspiraţie. Credeţi-l pe expertul în Prakinson şi Alzhaimer, Dr. Alan B. MacDonald – patolog la Centrul Medical St. Catherine of Siena, care spune (publicat online la data de 10 iulie 2006 în volumul 67, numărul 4, pag. 819-832 în Medical Hypotheses):

„Concepţia uzuală cu privire la formele chistice spirochetale este împărţită între două sfere polare de influenţă; una a grupului majoritar, care neagă absolut existenţa formelor chistice spirochetale şi o alta, a unui grup de persoane persecutate la nivel academic, care acceptă preceptele formulate de oameni de ştiinţă antebelici, cum ar fi Schaudinn, Hoffman, Dutton, Levaditi, Balfour, Fantham, Noguchi, McDonough, Hindle, Steiner, Ingraham, Coutts, Hampp, Warthin, Ovcinnikov, şi Delamater. Imaginile spirochetelor chistice obţinute la microscop sunt dificil de ignorant, dar, aşa cum se întâmplă în acest secol, „instituţiile” academice au îndepărtat toate imaginile cu formele spirochetale chistice din versiunile actuale ale manualelor în care se vorbeşte despre Spirochetaceae. Dacă baza de date cu imagini din ultimul secol este ştearsă, multe oportunităţi de diagnosticare se vor pierde. Profilele spirochetale chistice de diferite dimensiuni din interiorul celulelor nervoase bolnave explică următoarele structuri: corpii Lewy din boala Parkinson, corpii Pick, corpii sferici din scleroza laterală amiotrofică, placa Alzheimer. Infecţia cu Borrelia este astfel un concept unificator pentru a explica diverse boli neurodegenerative, care nu se bazează în întregime pe un profil spiralat în ţesutul bolnav, ci pe profile chistice rotunjite de dimensiuni mici, medii şi mari provenite din spirochete patogene care se ascund în plină vedere.”

Reţineţi felul în care Dr. Alan B. MacDonald susţine că majoritatea cercetătorilor neagă existenţa formelor chistice spirochetale. Negarea este definită ca refuzul deliberat de a admite ceva despre care şii că există, pentru motive ascunse. Prin folosirea ghilimelelor sugerează că Big Pharma mituieşte universităţile şi editorii pentru a cenzura în manualele medicale însăşi existenţa chisturilor spirochetale.

Şi dacă vă gândiţi că Dr. MacDonald este singurul, citiţi povestea personală, teribilă şi fascinantă şi prelegerea Lyme vs scleroza multiplă ale microbiologului şi expertului în Borrelia Tom Grier. El susţine că scleroza multiplă este doar un simptom al bolii Lyme şi nu o boală în sine. Şi mai spune că sistemul medical este arogant, ignorant şi corupt.

Ascultaţi şi înregistrările audio 1, 2 şi 3 (în engleză). Tom explică tot ce trebuie să ştiţi despre boala Lyme, inclusiv de ce testele Lyme au de obicei rezultate fals negative, totul este special făcut şi situaţia se înrăutăţeşte. Politică medicală. Şi reţineţi că Tom Grier este un microbiolog care crede în ipoteza tradiţională de transmitere a bolii Lyme – prin căpuşe. Totuşi, s-a stabilit că o varietate largă de insecte pot fi cel puţin purtători de Borrelia şi că bacteria se găseşte chiar şi în spermă, urină şi salivă, pe lângă sânge. În acest fel s-ar putea explica de ce statistic uneori Lyme infectează mai mulţi membri ai familiei. Acest aspect s-ar putea datora parţial şi unei predispoziţii genetice, care să facă dificilă vindecarea infecţiei; dar şi transmiterii bacteriei, într-o proporţie mai mică decât în cazul căpuşei, prin muşcăturile unor insecte ca ţânţarii, puricii, păduchii, prin contact sexual sau chiar prin simplu sărut. În orice caz, studiile au arătat că, pe durata tratamentului antibiotic, transmiterea interumană a bolii este puţin probabilă.

Cu siguranţă, trebuie să existe mai multe dovezi ale acestei corupţii! Există dovezi, dar sunt greu de găsit şi trebuie să citiţi printre rânduri. Noi am găsit câteva dovezi, din întâmplare, într-un material de pregătire care nu era destinat publicului. Am găsit, pe un site olandez de radiologie, o prelegere a lui Frederik Barkhof, M.D. Dl Barkhof a primit fonduri considerabile de la Big Pharma pentru cercetătile sale în scleroza multiplă, cercetări care au prejudiciat serios teoria cauzei infecţioase a acestei boli. Nu vreau să spun că acest domn a făcut cercetări în direcţia greşită în mod deliberat, ceea ce  vreau să spun este că Big Pharma îi apreciază mult pe cei care fac asta. Prelegerile sale sunt folosite pentru „instruirea” radiologilor din ţară, care sunt avertizaţi cu severitate să ţină linia stabilită atunci când este vorba despre leziuni cerebrale:

„Dacă un pacient este suspect de scleroză multiplă şi imagistica susţine diagnosticul, nu sugeraţi alte diagnostice mai puţin obişnuite pentru diagnosticul diferenţial.”

„Dacă un pacient este clinic suspect de scleroză multiplă şi imagistica susţine diagnosticul, nu ar trebui să luaţi în considerare la diagnosticul diferenţial boala Lyme şi lupusul sistemic eritematos pentru că acestea au o incidenţă foarte scăzută. Trebuie să existe alte metode prin care să vă impresionaţi colegii. Aceste diagnostice merită menţionate doar dacă sunt semne clinice care să le susţină.”

Ceea ce am descoperit este foarte îngrijorător. Radiologii sunt instruiţi într-un limbaj ameninţător, peiorativ să nu contrazică niciodată „suspiciunea” de scleroză multiplă. Deci, când medicul spune: „Cred că este vorba despre scleroză multiplă”, radiologul ar trebui să tacă din gură şi să fie de acord, chiar dacă el crede că ar putea fi vorba despre Lyme. Asta ca mai târziu, când va fi evident că este vorba despre Lyme, medicul să poată spune: „Dar şi radiologul a spus că este scleroză multiplă!”. Consecinţa este că boala Lyme ca şi cauză a sclerozei multiple va fi negată în continuare, din ordine de sus, aşa cum reiese din statistici: „Boala Lyme cu simptome similare cu cele din scleroza multiplă este rară, deci nu indicaţi niciodată Lyme drept cauză.” Statistici bazate pe prezumţii false, statistici folosite pentru a respinge corectarea aceloraşi statistici greşite. Astfel, dovezile din creier, văzute de radiologii calificaţi, care examinează cu atenţie imaginile şi se bazează pe vasta lor experienţă şi pe feedback-ul primit de la sute de medici care tratează mii de pacienţi, sunt aruncate la gunoi. Ignorate. Ştim că în Olanda politica naţională este ca radiologii să fie intimidaţi pentru ca să păstreze tăcerea asupra diagnosticelor de neuroborelioză Lyme, atunci când au instrucţiuni să se exprime pentru scleroză multiplă. De regulă infecţionistul dă respectiva instrucţiune, pe care o transmite sub formă de „suspiciune”. Infecţionistul este îndemnat să suspecteze scleroza multiplă de către spitalul unde lucrează, iar spitalul este determinat prin contractul semnat cu societatea de asigurări să suspecteze scleroza multiplă. Nu are importanţă dacă această companie de asigurări este de stat sau privată pentru că în oricare dintre cazuri compania este condusă de un consiliu de administraţie care este controlat de Big Pharma. Big Pharma are „în proprietate” chiar şi politicieni cheie. Există foarte multe indicii că politica olandeză este stabilită de sus şi reflectă de fapt politica Uniunii Europene şi a Statelor Unite. Olandezii au fost doar suficient de neglijenţi încât să lase urme. Pentru că această urmă poate fi îndepărtată oricând am făcut o copie care se găseşte aici.

Instrucţiunea dată noilor radiologi sună întocmai aşa: „Trebuie să existe alte metode prin care să vă impresionaţi colegii.” Ceva de genul: „Nu face pe deşteptul şi stai la locul tău.” Probabil că au mai avut probleme cu diverşi „deştepţi”. Radiologul trebuie să se autocenzureze şi să nu pună diagnosticul de Lyme atunci când medicul care a cerut RMN-ul suspectează scleroza multiplă. În caz contrar îmseamnă că radiologul doar caută să atragă atenţia, încearcă doar „să-şi impresioneze colegii”. Pentru că „Lyme este o boală mult mai rară decât scleroza multiplă”. Sigur că da. Această afirmaţie se bazează pe părerile doctorilor, pe statisticile lor scoase din nimic, pe opiniile lor care nu au niciun fundament. Nu se bazează pe cercetările ştiinţifice reale. Cercetările ştiinţifice reale găsesc întotdeauna spirochete în creierele pacienţilor cu scleroză multiplă. Excepţie fac doar acele „cercetări” care sunt plătite de companiile care vând medicamente pentru ameliorarea simptomelor sclerozei multiple şi a altor sindroame neurologice. Am descoperit 25 (douăzeci şi cinci) de studii care atestă prezenţa bacteriei care provoacă boala Lyme în creierele bolnavilor de sclderoză multiplă. Expunem 20 dintre aceste studii în articolul de faţă şi le vom prezenta în viitor şi pe celelalte 5. Vă reamintesc faptul că, chiar şi atunci când luăm drept bune studiile „demitizante” ale „experţilor”, absenţa dovezilor în anumite studii nu înseamnă deloc absenţa lor în realitate (a spirochetelor în creierele bolnavilor de scleroză multiplă), în special pentru că, în acelaşi timp, există dovezi de netăgăduit, dovezi prezentate în cele ce urmează.

Maşinăria medicală este condusă pretutindeni în mod dictatorial. Dizidenţii probabil că au probleme psihice, ei încearcă „să-şi impresioneze colegii”. În maşinăria medicală modernă nimănui nu-i pasă sau nu este lăsat să-i pese de ştiinţa medicală. Totul este canalizat către maximizarea profiturilor obţinute de Big Pharma şi către răsplătirea regească a „experţilor” situaţi în turnurile lor de fildeş. Medicii au degenerat în prescripţionişti grosolani de medicamente, cu o căptuşală de legitimitate. Realitatea sumbră este că medicii din Vest sunt cu totul dezinteresţi de profesia lor sau de bunăstarea pacienţilor lor şi chiar când sunt interesaţi le lipseşte curajul de a se ridica împotriva sistemului. Şi chiar dacă s-ar ridica, ar fi zdrobiţi imediat asemenea celor care s-au împotrivit şi care au ajuns exemple de dat.

Milioane de oameni suferă de scleroză multiplă. Ea degenerează încet sistemul nervos central. Şi asta se întâmplă dacă eşti norocos. Pentru că ea poate să ucidă şi repede. Repede sau încet, este oricum un fel groaznic de a muri, iar faptul că o astfel de suferinţă poate fi prevenită, dar acest lucru este ascuns şi ignorat în mod deliberat de zeci de ani, justifică reconsiderarea imunităţii, remarcabile şi nemeritate, de care se bucură lumea medicală. Numai în cele mai flagrante cazuri de neglijenţă medicală făptuitorul are de suportat consecinţe, dar şi acelea sunt uşoare. Dar ce se întâmplă cu decesele care puteau fi prevenite şi cu suferinţele nenumăraţilor bolnavi de scleroză multiplă? Wikipedia, citând acest studiu spune: „Două treimi din decesele bolnavilor de scleroză multiplă sunt legate direct de consecinţele acestei boli.” Asta înseamnă o mortalitate de 66%, ceea ce transformă scleroza multiplă într-una dintre cele mai mortale boli, mai letală decât infecţia HIV şi cancerul. Acest studiu norvegian stabileşte mortalitatea la cel puţin 34%, dar spune că nu se poate stabili exact cu cât se depăşeşte această valoare pentru că legiştii completează de multe ori în certificatele de deces informaţii eroanate şi nu menţionează scleroza multiplă. Şi, evident, studiul nu a urmărit întreg grupul de bolnavi până la deces, astfel că mulţi alţii au murit din cauza sclerozei multiple după ce studiul s-a încheiat. Aproximativ o persoană dintr-o mie suferă de scleroză multiplă în zonele geografice afectate. Aplicând aceste procente la o populaţie de zece milioane, obţinem un total de 6.600 de decese datorate sclerozei multiple.

Durerosul adevăr este acesta: nu există scleroză multiplă. Este doar un simptom. Un simptom al unei boli cu o cauză „necunoscută”. În realitate, adevărata cauza se cunoaşte de o sută de ani: spirocheta Borrelia burgdorferi sensu lato, Borrelia burgdorferi, bacteria care cauzează neuroborelioza Lyme, boala Lyme. Scleroza multiplă nu există. Scleroza multiplă este neuroborelioza Lyme. Scleroza multiplă este boala Lyme. Este o infecţie bacteriană transmisă de muşcătura de căpuşă.

Nimeni dintre cei care activează în asociaţiile bolnavilor de scleroză multiplă, nimeni din comunitatea cercetătorilor sclerozei multiple şi, cu atât mai mult, nimeni dintre „experţii” în scleroză multiplă nu va reacţiona favorabil când veţi menţiona cauza dovedită a sclerozei multiple – spirocheta Lyme. Bolnavilor de scleroză multiplă nu le place să se vadă pe ei înşişi ca fiind „infectaţi cu un bacil de căpuşă”. Un concept îngrijorător oricum, dar bineînţeles că, deşi cauza oficială a sclerozei multiple este „necunoscută”, „expertul” va exclude vehement din start eventualitatea implicării unei bacterii. Aceşti „experţi”, pentru că ştiu foarte clar că nu au nicio idee despre cauza bolii, se tem de contestarea autorităţii lor şi de multe ori aleg atacul ca formă de apărare. Ei ştiu foarte bine că sarcina lor este să prescrie medicamente inutile. Big Pharma ar vrea să păstreze monopolul asupra medicamentelor care uşurează simptomele până când nu vor mai exista pe această planetă oameni ai căror bani sa-i extorcheze. Societăţile şi asociaţiile de scleroză multiplă vă vor ruga politicos să vă păstraţi opiniile nepopulare pentru dumneavoastră. În cel mai bun caz veţi fi considerat un excentric şi în cel mai rău o pacoste care halucinează.

Oare mint toţi cei 15 cercetători care au găsit bacterii viabile în creierele marii majorităţi a bolnavilor de scleroză multiplă?

1911 Buzzard Spirochetes in MS. Lancet 1913 Bullock MS Agent in Rabbits. Lancet 1917 Steiner Spirochetes The Cause of MS. Med Kiln 1918 Simmering Spirochetes in MS by Darkfield Micro 1918 Steiner G. Guinea Pig Inoculation with MS infectious agent from Human 1919 Steiner MS Agent Inoculation into Monkeys 1921 Gye F. MS Agent In Rabbits Brain 14:213 1922 Kaberlah MS Agent In Rabbits. Deutch Med Works 1922 Sicard MS Spirochetes in Animal Model. Rev Neurol 1922 Stepanopoulo Spirochetes in the CSF of MS Patients 1923 Schlossman MS Agent in Animal Model. Rev Neuro 1924 Blacklock MS Agent in Animals. Journal of Path and Bac 1927 Wilson The Rat as A Carrier of MS. British Med Journal 1927 Steiner G Understanding the Pathogenesis of MS 1928 Steiner Spirochetes in the Human Brain of MS Patients 1933 Simons Spirochetes in the CSF of MS Patients 1939 Hassin Spirochete-like formations in MS 1948 Adams Spirochetes within the Ventricle Fluid of Monkeys Inoculated from Human MS 1952 Steiner Acute Plaques in MS and The Pathogenic Role of Spirochetes as the Etiological Factor. Journal of Neuropathology Exp Med 11: No 4:343 1954 Steiner Morphology of Spirochaeta Myelophthora (Myelin Loving). MS Journal of Neuropathology and Exp Neurol 11:4 343 1954 1957 Ichelson R. Cultivation of Spirochetes from Spinal Fluids of MS Cases with Negative Controls. Procl. Soc. Exp. Biol Med 70:411

Chiar şi publicaţiile care au încercat să demonteze etiologia spirochetală a sclerozei multiple au trebuit să se confrunte cu faptele:

„Steiner and Kuhn (86) au raporat din nou că au găsit spirochete în creierele şi măduvele persoanelor care au decedat de scleroză multiplă. Adam (87) a raportat că a găsit spirochete în lichidul cefalorahidian al maimuţelor cărora li se injectase ţesut specific sclerozei multiple, iar spirochetele erau similare celor găsite de Steiner şi Kuhn. Cu toate acestea, nimeni nu a reuşit să cultive spirochetele şi în cercurile neurologice s-a manifestat un scepticism general în ciuda entuziasmului arătat de susţinătorii acestei idei. Încercările de cultivare a spirochetelor recoltate din lichidul cefalorahidian au eşuat, dar raportări ale prezenţei spirochetelor au continuat să apară. Rose Ichelson din Philadelphia a raportat în 1957 că, cu şase ani în urmă modificase mediul de cultură unde se aflau câteva spirochete recoltate din lichidul cefalorahidian al unui bolnav de scleroză multiplă. Ca rezultat, spirochetele se reproduseseră foarte mult în câteva zile (88). Ea a raportat că 59 din cele 78 de cazuri investigate (78%) aveau culturi pozitive, în timp ce 100% din culturile din grupul de control fuseseră negative. Organismul era în formă de spirală cu o buclă la un capăt sau uneori semăna cu o rachetă de tenis. Ea a spus că arăta similar cu Spirocheta myelophthora găsită de Steiner.”

Putem să avem încredere în aceste studii vechi? Criticii spuneau, în batjocură, că, din moment ce alţi cercetători nu putuseră să cultive spirocheta înseamnă că bacteria care se vedea mişcându-se la microscop şi care fusese fotografiata, era probabil Fata Morgana. Ce e de făcut cu aceşti cercetători plictisitori care „încercau să-şi impresioneze colegii”? Până la urmă negativiştii gălăgioşi pur şi simplu nu au crezut rezultatele cercetărilor. Acesta este un fenomen des întâlnit în ştiinţă: instituţiei nu-i place să coboare de pe piedestal şi, datorită dezinteresului, incompetenţei şi unei alte cercetări similare nereuşite, dar făcute de mântuială, anunţă că lucrarea originală nu merita nici cât hârtia pe care era imprimată. Au avut impertinenţa să facă acest lucru cu zeci de cercetători care au găsit spirochete în creierele bolnavilor de scleroză multiplă. Acest tip de comportament prostesc este o regulă în ştiinţă. De exemplu: Pons şi Fleischmann – acum complet reabilitaţi – dar domeniul lor încă este ridiculizat şi chiar boicotat în mod legat de către Big Oil.

Acum ştim că este extrem de greu să cultivi spirochete şi că, pur şi simplu, în acele timpuri nu se putea face.

Dacă bolnavii de scleroză multiplă au în creierele lor spirochete viabile de Borrelia, cu siguranţă trebuie să existe şi descoperiri recente, făcute de cercetători respectabili din ţări occidentale, care utilizează tehnologii de ultimă generaţie? Trebuie să existe fotografii de rezoluţie mare ale bacteriilor Borrelia cultivate din creierele acestor bolnavi?

Bineînţeles că există! În ciuda atacurilor violente orchestrate continuu împotriva acestor cercetări, mai există câţiva cercetători suficient de naivi sau suficient de curajoşi încât să se avânte în terenul distrugător de cariere al descoperirii cauzelor bolilor care îi fac bogaţi pe exploatatorii lor. Deci da, există destule cercetări moderne care atestă existenţa bacteriilor Borrelia viabile în creierele bolnavilor de scleroză multiplă.

Cercetările ştiinţifice ascunse publicului

Am cumpărat două dintre aceste studii cu condiţia să nu le fac publice sub nicio formă. Aceasta este condiţia standard atunci când cumperi dreptul de a le citi dintr-o bază de date online. Altfel spus, cercetarea este informaţie secretă, care nu trebuie duplicată, nu trebuie discutată şi nu trebuie văzută de nimeni. Deci nu trebuie adusă la cunoştinţa plebei, care s-ar putea să se enerveze şi să devină o pacoste. Recent s-a ajuns la situaţia în care întreaga cercetare ştiinţifică, din întreaga lume, a fost încuiată într-o bază de date deţinută de editorii multinaţionali giganţi care cereau sume ridicol de mari pentru doar câteva pagini copiate din vreun jurnal. Deci, a trebuit să comit crima încălcării legii copyright-ului pentru că, cele două studii pe care le-am cumpărat (unul de 48$ şi altul de 31$) erau şi cele mai interesante – unul dintre ele includea fotografii ale patogenului Borrelia în formă chistică şi Borrelia eliminând particule ADN. Iată aici cum cercetările care susţin că scleroza multiplă nu are nicio legătură cu o infecţie bacteriană sunt disponibile gratuit pe internet! Această cercetare este copiată şi distribuită în mod gratuit de către susţinătorii ei, iar deţinătorii bazei de date medicale – editorii deţinuţi de Big Pharma – nu par a fi deranjaţi de violarea copyright-ului. Această cercetare este efectuată de un „expert” în scleroză multiplă dintr-o ţară membră a Uniunii Europene. Este foarte interesant că, singurele ţări care au publicat în ultima vreme cercetări cu privire la legătura dintre scleroză multiplă şi boala Lyme, sunt ţări din afara pumnului de fier al curentului principal al medicinei – din afara Uniunii Europene. Norvegia nu este ţară membră a UE. Nici Elveţia. Polonia şi România nu erau nici ele state membre UE la momentul efectuării studiilor. Este deja un model obişnuit. Helicobacter pylori, bacteria care cauzează 95% din ulcerele peptice, a fost descoperită în 1958 de către un „rebel” dintr-o ţară aflată la marginea curentului – Grecia. Cercetătorul abia a reuşit să facă experimente cu antibiotice fără să-i fie revocată licenţa de medic pentru malpraxis. Dr. John Lykoudis a fost hărţuit permanent de către sistem.

„S-a confruntat cu obstacole formidabile când a încercat să convingă sistemul medical, autorităţile greceşti şi industria farmaceutică. De fapt Lykoudis şi-a petrecut întreg restul vieţii activând continuu pentru a propaga tratamentul său pentru ulcer şi gastrită. Arhivele sale, făcute recent publice de către familia lui, arată clar că el era foarte conştient de importanţa descoperirii sale. Din aceste arhive transpare un sentiment de  frustrare aproape sufocant…”

„Era complet ocolit de către sistemul medical de la acea vreme sau, în cel mai bun caz, considerat un doctoraş de provincie excentric…”

A fost deferit comisiei disciplinare a Asociaţiei Medicale din Atena, al cărei membru era, pentru că: a) preparase şi distribuise un preparat medicinal neaprobat şi b) îşi făcuse publică metoda pentru a atrage pacienţi… În data de 6 noiembrie 1968 a fost amendat cu 400 de drahme de către Comisia Disciplinară condusă de un medic neurolog.

O problemă mai serioasă a lui Lykoudis a fost aceea că a fost pus sub acuzare în Tribunalul Grec.

„În 1966 Lykoudis a încercat să-şi publice descoperirea în Jurnalul Asociaţiei Medicale Americane, dar manuscrisul, intitulat Ulcer of the Stomach and Duodenum a fost respins… Din nefericire, nicio copie a acestui manuscris nu a supravieţuit pentru a putea fi evaluată în lumina cunoştinţelor actuale.”

În ultimă instanţă mulţi dintre foştii săi pacienţi i-au sărit în ajutor, unul dintre ei a depus chiar mărturie că Lykoudis „a tratat gratis mulţi pacienţi săraci”. Nu cunoaştem urmarea acestei puneri sub acuzare.

Lykoudis a murit în 1980 fără să ştie că avea să fie reabilitat.

Este o soartă obişnuită a inovatorilor în ştiinţa medicală – victime ale efectului Semmelweis, o expresie a unui comportament de grup la primate. Ignace Phillip Semmelweis a avut acceaşi soartă, la fel ca mulţi alţii înaintea lui şi după el. Problema medicinei este că se bazează pe o dogmă la care aderă oameni a căror inteligenţă este abia peste medie.

Iată mai jos câteva cercetări recente care atestă că scleroza multiplă este, de fapt, boala Lyme. Descărcaţi-le, imprimaţi-le şi arătaţi-le „expertului” dumneavoastră – probabil că oricum va fi în zadar.

1986 (SUA): Febra recurentă/Bola Lyme – Scleroza multiplă. Medical Hypotheses, vol. 21, nr. 3, pag. 335-343

Rezumat: În scleroza multiplă, plăcile au originea în jurul venelor din sistemul nervos central. Aceasta corespunde cu leziunile din boala Lyme. Răspândirea geografică a sclerozei multiple se corelează puternic cu temperatura medie anuală. Distribuţia geografică a căpuşelor care transmit boala Lyme este aceeaşi cu distribuţia geografică a sclerozei multiple. În trecut au existat „epidemii” de scleroză multiplă, când s-au înregistrat cu 40% mai multe cazuri decât în mod obişnuit. Aceste epidemii par a fi corelate cu perioadele de introducere în masă a câinilor şi altor animale care sunt gazde pentru căpuşe. Postulează ideea că spirochetele de Borrelia pot cauza scleroza multiplă declanşând o reacţie autoimună în care pacienţii produc anticorpi care atacă propriile fibre nervoase. Menţionează şi că Borrelia mănâncă mielina. Evidenţiază cât de multe simptome Lyme sunt comune cu ale sclerozei multiple. Menţionează un studiu de mici dimensiuni în care doi din opt pacienţi testaseră pozitiv pentru Lyme.

2000 (Polonia): Borelioza Lyme şi scleroza multiplă: sunt legate? Un studiu seroepidemic. Ann Agric Environ Med., nr. 7, 141-143

Rezumat: 10 din 26 de pacienţi cu scleroză multiplă au testat pozitiv pentru borelioza Lyme. Evidenţiază că este efectiv imposibil să se facă o distincţie între borelioza în stadiu avansat şi scleroza multiplă, nici măcar în baza RMN-ului. Diagnoza scleroză multiplă vs. neuroborelioză în stadiu avansat se face pe ghicite – nu există teste de încredere pentru niciuna dintre ele. Concluzie: scleroza multiplă poate fi de multe ori asociată cu o infecţie cu Borrelia.

2001 (Norvegia): Asocierea dintre scleroza multiplă şi structurile chistice din lichidul cefalorahidian. Infect 29:315

Rezumat: Chisturi de Borrelia au fost găsite la toţi cei zece pacienţi subiecţi ai cercetării. La pacienţii din grupul de control nu au fost găsite bacterii. Au fost folosite metode moderne de microscopie electronică de către un specialist în acest domeniu – acest aspect ar putea explica de ce a fost obţinută de către Brorson o rată de infectare de 100%, spre deosebire de alte studii care prezentau rate mai mici. Chisturile s-au transformat în spirochete când au fost cultivate. Remarcă faptul că ideea etiologiei infecţioase a sclerozei multiple a fost abandonată pentru că antibioticele nu au ajutat. Remarcă faptul că bacteria Borrelia are mecanisme de eludare a sistemului imunitar şi supravieţuieşte antibioticelor, oferă dovezi în sprijinul acestei teorii. Concluzionează că toţi cei zece pacienţi sunt infectaţi cu o spirochetă. Respinge critica generală conform căreia „toţi acei bolnavi de scleroză multiplă erau infectaţi şi cu altceva fără legătură cu boala Lyme” şi subliniază cât de puţin probabil este acest lucru, având în vedere studiile care prezintă dovezi solide pentru etiologia spirochetală a sclerozei multiple. Concluzionează că scleroza multiplă este foarte posibil o infecţie cronică. Subliniază că există dovezi microbiologice şi clinice în sprijinul etiologiei spirochetale a sclerozei multiple. Observă că spirochetele pot fi şi de alt gen decât Borrelia burgdorferi. Probabilitatea ca 100% dintre pacienţi să aibă şi scleroză multiplă şi neuroborelioză Lyme este foarte mică, de circa 1 la 1000^10, o probabilitate mai mică decât aceea de a găsi un fir de praf pierdut în univers. Din punct de vedere epidemiologic, descoperirile lui Brorson sunt dovezi aproape absolute că scleroza multiplă este cauzată de o spirochetă.

2004 (Elveţia): Borelioza Lyme cronică la rădăcina sclerozei multiple – poate fi obţinută vindecarea cu antibiotice?

Rezumat: Observă că peste tot în lume distribuţia sclerozei multiple este aceeaşi cu distribuţia agentului patogen Borrelia burgdorferi. În America şi Europa numărul de naşteri de persoane care vor dezvolta la un moment dat în viaţă scleroză multiplă reflectă exact distribuţia sezonieră a căpuşelor Ixodes purtătoare de Borrelia. Nicio altă boală nu are grupuri atât de bine marcate epidemiologic de sezon şi de localitate. Citează studii în care s-a evidenţiat prezenţa spirochetelor în creierele bolnavilor de scleroză multiplă, studii efectuate începând cu anul 1928 şi în care se arată că în peste 250 cazuri de control nu au fost găsite spirochete. Observă că studiile au fost repetate peste decenii de către diverşi cercetători. Evidenţiază că există multe dovezi în sprijinul ideii că formele chistice L ale Borrelia burgdorferi pot cauza scleroza multiplă. Respinge cu argumente ştiinţifice scepticismul cu privire la acest concept. Respinge cu date de cercetare ştiinţifică ipoteza originii genetice a sclerozei multiple. Include grafice arătând corelaţia directă dintre numărul de bolnavi de scleroză multiplă şi numărul de căpuşe purtătoare de Borrelia. Respinge cu date de cercetare ştiinţifică ipoteza conform căreia o toxină din mediul ambiant se află la originea sclerozei multiple. Explică felul în care Borrelia poate să cauzeze simptomele sclerozei multiple. Recomandă experimente cu antibiotice pentru bolnavii de scleroză multiplă.

2009 (România): Controverse în neuroborelioza în stadiu avansat şi sclerăza multiplă – studii de caz

Rezumat: S-a găsit un procentaj semnificativ de pacienţi diagnosticaţi cu scleroză multiplă, care de fapt aveau neuro-Lyme. Concluzionează că, probabil, scleroza multiplă este cauzată de un agent infecţios şi recomandă testarea pacienţilor pentru boala Lyme.

Alzheimer este cauzat tot de o bacterie

Ar mai fi atât de multe de spus despre acest subiect! Cum ar fi faptul că leziuni ale măduvei spinării care apar împreună cu o leziune în cerebel sau în trunchiul cerebral sunt foarte rare în tablourile clinice ale bolilor neurologice şi apar aproape exclusiv în scleroza multiplă şi boala Lyme. Există foarte multe dovezi care arată că fibromialgia, Parkinson, lupus, sindromul oboselii cronice, boala Chron, boala Pick (demenţa frontotemporală), Alzheimer şi scleroza laterală amiotrofică sunt cauzate tot de spirochete. În creierele a 14 din 16 pacienţi decedaţi de Alzheimer au fost găsite spirochete Treponema viabile. Oameni buni, vă rog, nu este normal să aveţi bacterii în creier! Singura consecinţă a acestui lucru este afectarea creierului în moduri şi intensităţi care depind de tipul bacteriei, de starea sistemului imunitar şi de moştenirea genetică. Milioane de oameni mor de o moarte înceată şi oribilă datorită infecţiilor care sunt aproape imposibil de detectat prin metodele actuale de diagnostic, dar care, odată descoperite, pot fi cu siguranţă tratate în sensul în care să nu se mai producă deteriorări suplimentare şi chiar, deseori, să se obţină recuperări, aşa cum se evidenţiază în studii clinice:

Bolnavii de scleroză multiplă şi scleroză laterală amiotrofică trataţi cu antibiotice.

Graficele de mai jos arată o legătură directă şi foarte puternică între numărul de căpuşe care transmit boala Lyme şi numărul de naşteri de persoane care vor dezvolta la un moment dat în viaţă scleroză multiplă. Dovezile există peste tot în jururl nostru şi ar trebui să cerem un tratament corespunzător pentru scleroza multiplă. Antibiotice. Studiul elveţian prezintă o hartă geografică, cu prevalenţa sclerozei multiple, care explică de ce populaţiile Sami sau Inuiţii nu dezvoltă scleroză multiplă: e prea frig pentru căpuşe în Laponia. Dar Big Pharma continuă să caute o cauză „genetică” sau „autoimună”…

Nu este ciudat că harta geografică a mortalităţii în scleroza multiplă (vezi mai jos) este aproape identică cu harta geografică a mortălităţii în Lyme? Cu puncte fierbinţi identice, chiar şi în zone unde densitatea populaţiei este scăzută, dar densitatea căpuşelor ridicată.

În perioada de înflorire a cercetării ştiinţifice medicale şi generale, oricine avea suficienţi bani, timp disponibil şi talent putea să testeze un postulat în propriul laborator. Abia acum, când este infracţiune să cultivi bacterii fără licenţă (producţie de arme biologice), ne dăm seama cât suntem de dependenţi de Big Pharma pentru a face cercetările. Şi este infracţiune să vinzi antibiotice fără licenţă. Şi este infracţiune ca o farmacie să vândă antibiotice fără reţetă. Şi este infracţiune să faci contrabandă cu antibiotice. Şi este infracţiune să consulţi medical pacienţi fără a avea licenţă. Deşi este cunoscut faptul că rezistenţa la antibiotice a apărut datorită întrebuinţării scăzute a antibioticelor, nu datorită suprafolosinţei. Tuberculoza este un exemplu potrivit pentru acest această idee. Medicii nu înţeleg microbiologie şi antibioticele sunt exagerat de scumpe pentru a putea fi folosite suficient de mult timp încât să vindece multe infecţii. Acestea se ascund în sistemul nervos central unde, după ani de zile, declanşează sindroame periculoase. Pe scurt: este infracţiune să găseşti leacul pentru scleroză multiplă dacă nu eşti medic, iar dacă eşti medic şi vei încerca să-l găseşti, vei fi dat în judecată pentru malpraxis – „ai prescris prea multe antibiotice”.

Multinaţionalele farmaceutice hrăpăreţe

Din punct de vedere medical, suntem din ce în ce mai îngrădiţi. În 2000, Olanda a propus ca importul, fără licenţă, a unui test pentru depistarea de potenţiale boli mortale să fie pedepsit cu maxim doi ani de închisoare. Am fost consternată când am auzit despre asta şi nu ştiu dacă legea a trecut în tăcere, ca să fie folosită ca argument decisiv când vreun milionar va încerca să dea în judecată vreun „expert” pentru malpraxis. Bodyguarzii Big Pharma au nevoie să se simtă în siguranţă. Pentru Big Pharma eşti profitabil când mori foarte încet, dar în tăcere! Doamne, fereşte să poţi demonstra în instanţă că ai fost diagnosticat greşit! Micile protectorate ale SUA, cum ar fi Olanda şi Norvegia, sunt în linia întâi de implementare a dictatelor Big Pharma. Norvegia a implementat complet regulile Codex Alimentarius încă de acum câteva decenii, bazându-se pe recomandările unui consiliu de experţi alcătuit din persoane care lucrau în industria farmaceutică. Toate vitaminele şi mineralele sunt medicamente restricţionate în Norvegia, fiind nevoie de licenţă pentru a le importa. În afara marilor companii farmaceutice, niciunei alte companii nu i se acordă licenţă pentru a importa cantităţi semnificative clinic. Este infracţiune şi se pedepseşte cu maxim trei luni de închisoare importul de vitamina C fără licenţă. “Statens Legemiddelverk” va refuza întotdeauna o cerere de licenţă şi va menţiona că importul fără licenţă de cantităţi semnificative comercial constituie infracţiune. Am scrisoarea lor drept dovadă a afirmaţiilor mele.

Ce se poate face pentru a beneficia de tratament corespunzător pentru „scleroza multiplă”?

„Experţii” în scleroză multiplă vor continua să nege adevărul până la absurd. Întâi vor susţine ideea ridicolă că pacienţii din studii aveau şi neuroborelioză Lyme, pe lângă scleroză multiplă, acestea două fiind boli separate şi fără legătură între ele. Când li se va demonstra imposibilitatea statistică a acestei idei, vor spune că este perfect normal să existe spirochete viabile în creierele bolnavilor. Vor susţine că antibioticele ajută în scleroza multiplă deoarece „reduc inflamaţia”, dar că Big Pharma are medicamente mult mai eficiente în a reduce inflamaţia (de o mie de ori mai eficiente decât generica, nebrevetabila doxicicilă). Vor spune că zecile de oameni de ştiinţă care au făcut studiile prezentate mai sus sunt nişte nebuni adepţi ai teoriei conspiraţiei. Vor spune orice este necesar. Vor minţi şi vor susţine că, câteva săptămâni de antibiotic distrug orice urmă de bacterie din sistemul nervos central. O afirmaţie dintre cele mai hilare, având în vedere că sunt necesari ani de tratament antibiotic pentru a vindeca o simplă acnee, ce să mai vorbim despre sistemul nervos central care are privilegiu imun, unde nu ajung limfocitele T şi unde marea majoritate a antibioticelor nici măcar nu pătrund. Vor minţi şi vor spune că testele lor care ies negative sunt de încredere. Vor minţi şi vor spune că poţi avea boala Lyme numai dacă te-a muşcat căpuşa şi ai avut eritem migrator. Şi poate că peste mult timp, când adevărul nu va mai putea fi ascuns, vor ridica din umeri şi vor spune că de vină a fost un detaliu tehnic, pentru că „nu aveam cum să ne dăm seama deoarece cercetările erau greşite”, totul a fost o neînţelegere şi vor sfârşi probabil prin a prescrie nişte antibiotice extraordinar de scumpe, care vor fi singurele „aprobate” pentru tratamentul sclerozei multiple.

Când sunteţi diagnosticaţi cu vreunul din sindroamele menţionate mai sus, dumneavoastră sau cei dragi ai dumneavoastră ar trebui să faceţi următoarele:

– Să vă testaţi cu cele mai de încredere teste existente. Atentie! Chiar şi cele mai bune teste sunt dureros de nesigure (se obţin rezultate fals negative datorită erorilor deliberate de concepţie). Dacă acest lucru înseamnă apelarea la un alt laborator decât cel recomandat, „expertul” dumneavoastră ar trebui să permită asta. Dacă nu acceptă, găsiţi alt „expert”. Vă rog să înţelegeţi că este de aşteptat ca testele să iasă negative, cu excepţia cazului în care faceţi aşa numitul „test stimulator de antibiotic”, descris de mine în cartea mea despre scleroza laterală amiotrofică, disponibilă gratuit la www.als-cure.com.

– Când testele sunt pozitive pentru Lyme, insistaţi să vi se prescrie tratamentul potrivit. În majoritatea cazurilor aceasta înseamnă un tratament al cărui sfârşit este deschis. Durează cel puţin ani de zile, dar cel mai probabil este vorba despre un tratament pe viaţă cu doze mari de antibiotice, care penetrează bariera hematoencefalică. Dacă „expertul” dumneavoastră nu acceptă asta, găsiţi alt „expert”. Ameninţarea cu acţionarea în justiţie este inutilă, medicii au destul timp să înveţe toate trucurile pentru a-şi acoperi spatele.

– Cereţi „expertului” să faceţi o încercare de tratament cu antibiotice orale. Nu vă lăsaţi păcăliţi să luaţi numai antibiotice care nu pot pătrunde în sistemul nervos central! Dacă nu vă expuneţi la soare puteţi lua doxiciclină, altfel singura opţiune este minociclina. Dacă „expertul” dumneavoastră nu acceptă asta, găsiţi alt „expert”. Oricum sunt toţi de doi bani şi aproape inutili. S-ar putea să fie necesar să căutaţi posibilităţi de diagnostic şi tratament în afara ţării. Vă rog să aveţi în vedere faptul că pacienţii care au sistemul nervos central grav afectat (de exemplu bolnavii de scleroză laterală amiotrofică) pot fi uşor ucişi de o reacţie Jarish-Herxheimer, deci informaţi-vă extensiv şi serios înainte să începeţi terapia cu antibiotic. De vreme ce rezistenţa Borrelia la antibiotic este foarte rară, este necesară o creştere foarte înceată a dozelor administrate, în aşa fel încât reacţiile „herx” să fie ţinute in limite de siguranţă. Reţineţi că tratamentuşl antibiotic va detrermina deseori leziuni noi iniţial, în timp ce altele se vor diminua, deci simptomele se vor exacerba întâi, pentru ca apoi să se amelioreze. Toate acestea durează luni de zile, deci nu vă descurajaţi repede. Probabil că va trebui să luaţi antibiotice pentru tot restul vieţii, iar progresele se măsoară, în medie, de la o lună la alta.

– Dacă nu reuşiţi deloc să obţineţi un diagnostic şi tratament corespunzător, ca ultimă soluţie, puteţi să căutaţi doxiciclină în vreuna din ţările unde nu este încă ilegal să se vândă antibiotice fără reţetă. Va trebui să introduceţi ilegal antibioticele în ţara dumneavoastră de rezidenţă – dar viaţa dumneavoastră s-ar putea să depindă de asta. Autotratarea cu antibiotice nu este încă ilegală, dar s-ar putea să vă atragă un dignostic psihiatric de „parazitoză iluzorie severă cu risc pentru viaţa pacientului”, dacă doctorul dumneavoastră află. Există oameni care au fost internaţi în azile şi trataţi cu forţa (din nefericire cu medicamente nepotrivite) pentru mai puţin decât atât.

Studii medicale care arată efectele pozitive ale antibioticelor asupra sclerozei multiple

Există câteva studii (cum este acesta despre minociclina administrată în scleroza multiplă) care arată că antibioticele funcţionează, deci nu mai există nicio controversă pe acest subiect. Rămâne controversa asupra motivului pentrru care funcţionează. Oamenii, inclusiv medicii, interpretează de obicei lucrurile în aşa fel încât să nu îşi demoleze întregul mod de a vedea viaţa. Medicii preferă să creadă că infecţiile nu cauzează probleme neurologice. Aceasta este pur şi simplu o ipoteză perturbatoare. Astfel, atunci când se demonstrază că antibioticele stopează sau chiar inversează evoluţia sclerozei multiple, neagă orice fel de implicare bacteriană şi spun: „probabil că este vorba despre cine ştie ce efect antiinflamator al antibioticelor”. Studiul de mai jos arată că tratamentul antibiotic are efect asupra sclerozei multiple.

Direcţionarea MMP leucocitare şi transmigrarea: minociclina ca o terapie potenţială pentru scleroza multiplă
Brundula V, Rewcastle NB, Metz LM, Bernard CC, Yong VW.
Department of Clinical Neurosciences, University of Calgary, Canada.

Scleroza multiplă se caracterizează prin infiltrarea leucocitelor în sistemul nervos central. Întrucât metaloproteinazele matriceale (MMP) facilitează trecerea leucocitelor prin barierele matriceale, s-a testat ipoteza conform căreia direcţionarea MMP poate atenua neuro-inflamaţia. S-a constatat că minociclina, un medicament generic, cu siguranţă în folosire, a redus producerea de MMP-9 şi a scăzut transmigrarea limfocitelor T prin bariera matriceală de fibronectină. În plus, minociclina a fost eficientă împotriva encefalitei experimentale autoimune (EEA) severe şi blînde la şoareci, un model animal pentru scleroza multiplă. Când s-a indus encefalita experimentală autoimună severă, pre-tratamentul cu minociclină a întârziat cursul bolii: când s-a produs activitatea maximală a bolii, şoarecii trataţi cu minociclină erau realtiv normali şi aveau semne minime de inflamaţie şi demielinizare în sistemul nervos central. Când s-a aplicat tratamentul şoarecilor infectaţi cu EEA blândă, minociclina a atenuat severitatea bolii de-a lungul întregului tratament. Aceste rezultate indică faptul că minociclina poate fi o terapie sigură şi ieftină pentru scleroza multiplă.

(Traducere integrala: Afital –  (http://boreliozalyme.wordpress.com)

Sursa