Inconstienta sanatatii

Am scris textul asta acum ceva vreme. Vreau sa-l redau aici caci, in ciudata aparentelor, pe blog mai ajung si oameni care cauta lucruri legate de natura, munte, outdoor in general si care trec cu vederea celelalte lucruri despre „pericolul din natura”.

Vreau sa povestesc un pic mai in detaliu cum au decurs lucrurile pre-diagnostic si cat de inconstient am fost bazandu-ma pe sanatatea mea aparenta.

Mi-amintesc cat de uimit am fost cand am aflat ca amicul meu, sa-i spunem R. a fost diagnosticat cu Lyme dupa o suferinta teribila timp de sapte luni (dureri incredibile de articulatii, spate, migrene). Ii spuneam: „cum bai?! de la o capusa? nu pot sa cred” si marturisesc sincer ca nu-l prea credeam. Ii ziceam sa se investigheze mai bine, sa ceara sfatul specialistilor insa niciodata nu mi-a trecut prin cap sa vad ce e cu boala asta mai cu seama ca si eu as fi putut fi muscat (avand in vedere activitatea intensa pe care o desfasuram weekendurile in natura). Mai mult chiar! nici nu am luat masuri ulterioare de protectie in turele mele.

Inevitabilul se pare ca s-a intamplat totusi. Stiu sigur ca daca as fi fost mai „constient” poate as fi putut evita asta chiar daca muscatura am dobandit-o doar prin simplul fapt ca am stat 20 de minute pe o patura la un picnic,  mi-am descaltat incaltarile si sosetele si am umblat prin iarba si apa.

Imi amintesc cum a inceput efectiv a inceput sa curga sudoarea pe mine cand am descoperit capusa pe mine. Nu mi s-a mai intamplat sa curga sudoarea pe mine din cauza unui stres nervos decat acum cativa ani cand am facut bungee jumping iar in secundele premergatoare saltului s-a intamplat fenomenul asta. Insa nici atunci nu am constientizat pe deplin importanta de a actiona rapid!

Ma rog, ideea e ca in primele trei zile am discutat cu un medic „de proximitate” care mi-a spus ca daca nu s-a inrosit zona si nu ma simt rau probabil ca nu am nimic.

Intre timp discutasem cu R. care din intamplare era ‘in vizita’ la viitorul meu medic ‘curant’. Cand i-a spus R. medicului ca are un amic care a fost muscat dar nu vrea sa se testeze, medicul i-a spus: „e un inconstient!”.

…si eram! pentru ca in prima saptamana nici prin cap nu mi-a trecut sa ma testez sau sa incep un tratament profilactic (nici nu stiu cum puteam sa ma testez neavand anticorpi produsi). Ma simteam bine (intre timp alergasem crossul de 14 km de la Moieciu in timpul caruia am avut un carcel puternic in gamba dar am zis ca e de la efort), urma sa plec din tara in vacanta deci cuvintele amicului meu care ma tot ‘freca’ la cap sa merg cu lighioana la dr. Gogoasa ma lasau rece.

In cele din urma, dupa doua saptamani (cand inca nu aparusera simptome) am mers cu lighioana la Fundeni spre a fi testata. Evident, a fost cam tarziu. ‘pacienta’ decedase de multisor si probabil si continutul ei demonic. Am fost sfatuit sa astept 3 saptamani pentru a face testele necesare.

…si asa am facut iar mai departe povestea e cunoscuta deja….

Am alti cativa amici, colegi de serviciu si chiar rude care isi amintesc ca au fost muscati de capusa cel putin o data in viata (unii isi amintesc si o pata rosie, nu eritem/cercuri concentrice ci doar pata: primul caz pe antebrat, al doilea caz pata rosie si tare la palpare in spatele genunchiului). Cand au aflat despre ‘cazul’ meu au ramas oarecum surprinsi, putin infricosati si sceptici. Adica asa cum eram eu inainte sa fiu infectat.

Sub protectia unei aparente sanatati, oamenii parca-s programati sa inchida ochii la cateva lucruri extrem de importante care le pot schimba viata. Desi i-am indrumat pe destui (care spun ca au fost muscati si au si activitati outdoor) sa-si faca un DFM sau macar un ELISA, pana acum nimeni nu s-a testat (si-s luni de atunci…).

Nici eu n-am mai insistat…

Sunt acele cinci faze ale modelului Kubler-Ross: Negare, Furie, Implorare, Depresie si Acceptare, ele se produc in situatii limita (un diagnostic letal, pierderea cuiva drag) insa daca omul diagnosticat are ca prima tendita sa nege atunci ce pretentie as putea avea de la un posibil purtator de borrelii care se simte bine (sau are simptome care pot fi usor trecute cu vederea: aritmii moderate, mici dureri de cap foarte rare, respiratie greoaie uneori, dureri lombare)?

Sunt convins ca daca as incepe o asa numita campanie de informare. Sa fac fluturasi si sa-i dau „scolilor de munte” sau sa las comentarii pe bloguri de natura si pe siteuri de munte, mesajul meu va fi trecut cu vederea si ingropat in arhiva.

Adevarul trist e ca trebuie sa ne frigem ca sa invatam sa ne protejam si sa prevenim.

Inainte de boala suntem cu totii niste inconstienti sanatosi si cand vine vorba de Lyme si cand vine vorba de stil de viata, alimentatie si altele.